Eterna, fascinanta şi irepetabila LOPATĂ

Trebuie să recunosc că astăzi m-am simţit lovit de contraste interioare. Generate, nu de vreo idilă neîmplinită, vreo afacere ratată, vreo bârfă prost plasată sau aiurea-n tramvai, ci de lopeţile care deveniseră veritbile arme ale luptei cu zăpada – în mâinile respectabililor vecini de bloc.

Mai precis, aceste contraste m-au răscolit din lipsa banalei, veşnicei, rudimentarei şi inegalabilei scule. De ce? La întoarcerea de la serviciu, străduţa din spatele blocului reprezenta un adevărat furnicar în care locatarii blocurilor care o flancau ieşiseră să înlăture zăpada şi gheaţa depusă pe carosabil şi trotuare. Recunosc, m-am simţit mândru că încă mai avem caracter, că putem să înţelegem că uneori autorităţile (nm. Astea pe care nici eu nu le înghit!) nu pot rezolva chiar totul. În acelaşi timp m-am simţit mic. Pentru că banala, depăşita, antica (cum vreţi să-i spuneţi) lopată îmi lipsea cu desăvârşire din dotare şi, astfel, nu am contribuit la efortul vecinilor mei.

Scriu aceste anoste rânduri pentru că mă uit la tv, nu contează la ce post, şi văd cum unii distinşi colegi de breaslă, analişti ai zilei şi politicieni ai unor vremuri apuse dezbat problema înzăpezirii României, a lipsei de reacţie a autorităţilor. Şi mi se derulează în ochii minţii acele imagini ale României anilor ’50, atunci când cu mic cu mare românul a ieşit în stradă. Înarmat cu aceaşi eternă lopată, dar cu care a înţeles că îşi poate ajuta aproapele să apuce, măcar, ziua de mâine! Şi, tot cu ochii minţii încerc un alt exerciţiu de imaginaţie, unul în care să văd vreunul dintre onorabilii “dansatori” ai mega show-rilor nocturne de televiziune, capabil de un astfel de gest. Şi, cu regret o spun, nu pot termina exerciţiul în cauză.

Urăsc la fel de mult ca mulţi dintre noi viaţa pe care o ducem. Detest mizeria morală care a dus la transformarea acestei societăţi într-una de profitori, clevetitori şi hoţi de primă clasă ( să mă scuze cei care încă mai sunt curaţi!), dar nu înţeleg de ce trebuie să venim să le spunem tuturor că NOI suntem ALTFEL decât CEI CARE NE CONDUC atâta timp cât nu suntem în stare să dăm zece minute la lopată şi să ajutăm la efortul de dezăpezire a unei ţări şi aşa scufundată în mizeria cu care ne luptăm de atâta amar de vreme. Poate că sunt patetic, dar am vrut să punctez asta. O seară bună tuturor!

Banii în sport

Fără nicio bază cu adevărat modernă, sportul românesc privea cu jind peste graniţe, la condiţiile existente în Occident. Această imagine, de sărăcie lucie, s-a mai schimbat în ultimii ani, în România începând să apară stadioane şi săli de sport moderne. În plus, proiectele aprobate sau aflate în execuţie spun că investiţiile continuă galopant. Cu toate acestea, sportul românesc nu are prea multe motive să trepideze, de bucurie. Pentru că, vorba lui Octavian Bellu: acum avem săli şi stadioane, dar cine se pregăteşte în ele?

Universiada din 1980, Campionatul European de Fotbal pentru Tineret din 1998 şi Campionatele Europene de Handbal feminin din 2000 sunt bornele cu care sportul românesc se poate lăuda din punct vedere organizatoric. Motivele pentru care satisfacţiile sunt aşa de puţine ţin de două aspecte: regimul comunist de până în 1989 şi lipsa bazelor sportive moderne de după căderea comunismului.
Privit de afară, sportul românesc a oferit doar contraste, legate de discrepanţa dintre valoarea celor care reprezentau România la marile competiţii ale lumii şi bazele pe care se coceau aceste performanţe. Ani de-a rândul, fotbalul, handbalul, gimnastica, rugby-ul, polo-ul şi multe alte sporturi au adus în conturile cluburilor sume de bani în valută cu multe zerouri în coadă. Mulţi dintre aceşti bani fac şi acum obiectul unor anchete care trenează la DNA sau prin arhivele tribunalelor. De investit…nu s-a gândit nimeni să o facă. Aşa ne-am pomenit că nu avem bazine unde să fie exersate săriturile de la trambulină, că am dat o campioană olimpică la înot fără a avea un bazin olimpic unde să se pregătească (!!!), că am jucat fotbal pe gazoane pline de noroi sau cu nisip şi multe alte paradoxuri.
Că a fost vorba de orgoliu sau de trezirea conştiinţei naţionale, nu avem de unde să ştim. Cert este că în ultimii 5 ani lucrurile au început să se mişte şi pe plaiurile mioritice. Startul a fost dat la Cluj, acolo unde CFR-ul lui Arpad Paszkany a renăscut din propria cenuşă, construind o echipă de temut şi un stadion ireal pentru România. Apoi am pus la pământ arenele „23 august”, „Ilie Oană” şi „Ion Moina” . În locul lor au răsărit construcţii de 5 stele. Au apărut şi sălile de sport, cu o capacitate de minimum 4 mii de locuri şi facilităţi apropiate de secolul în care trăim. Într-un cuvânt, imaginea României s-a modificat brusc în ochii lumii civilizate. În bine, trebuie să o recunoaştem!
Cu toate scandalurile iscate din licitaţii trucate, investiţiile par să continue. Iar pentru următorii 8 ani sunt pregătiţi aproape 1,5 miliarde de euro în astfel de investiţii. Şi uite, aşa, peste noapte ne pomenim ca în povestea în care copilul creşte brusc şi se maturizează! Oare, aşa să fie? Asta pentru că marile glorii ale sportului românesc ne pun să ne uităm mai atent la ceea ce se întâmplă: investim serios în bazele sportive, dar nu direcţionăm niciun şfanţ către profesioniştii care pregătesc valorile sportului românesc. Şi, uite aşa, paradoxul anilor trecuţi revine. Numai că, în formă inversă. Şi, inevitabil, ne punem întrebarea: chiar ne pricepem să investim în sport?

Adio filme luate de pe torrente!?

România şi alte 21 de state ale Uniunii Europene au semnat în Japonia documentul internaţional ACTA – Anti-Counterfeiting Trage Agreement. Acesta vizează combaterea comercializării de produse contrafăcute precum şi pirateria online. Activişti din lumea digitală îndeamnă populaţia să se opună semnării actului, comparat cu SOPA – Stop Online Piracy Act. Grupul Anonymous a adresat, vineri, un al doilea mesaj de românilor, atrăgând atenţia asupra legii ACTA.

În ciuda celor 22 de semnături, actul nu va intra în vigoare dacă nu va primi acordul Parlamentului European, în iunie anul acesta. Doar cinci ţări din Uniunea Europeană nu au semnat ACTA. În Polonia, ţara semnatară, mii de demonstranţi au ieşit în stradă pentru a demonstra împotriva deciziei. ACTA este considerată o formă de cenzură online, iar internauţii se tem de presiuni şi controale din partea companiilor şi organizaţiilor, fără mandat judecătoresc prealabil. Actul, iniţiat în 2006 în Japonia, a fost ţinut secret şi guvernele statelor nu şi-au informat sau consultat cetăţenii în privinţa lui. Pe rând, ACTA a primit însă susţinerea unor state precum Canada, Coreea de Sud şi anul trecut, Statele Unite. Negocierile ACTA au fost secrete pâna pe 22 mai 2008, când un document despre tratatul propus a fost publicat pe Wikileaks, iar în scurt timp şi ziarele au scris despre negocierile secrete. ACTA ar trebui să stabilească un nou cadru legal internaţional căruia ţările i se pot alătura voluntar. Acesta ar stabili un corp de guvernământ propriu, în afara instituţiilor internaţionale deja existente, precum Organizaţia Mondială a Comerţului sau ONU. Semnarea ACTA vine la doar două săptămâni după ce senatorul american Larry Smith a propus două documente – SOPA – Stop Online Piracy Act şi PIPA – Protect IP Act. Cele două propuneri legislative au fost însă suspendate, după o presiune intensă din partea utilizatorilor, dar şi a unor site-uri precum Wikipedia.

Unirea sau Bianca: cine ţine pagina?

Astăzi sărbătorim Marea Unire! Pun pariu că în această zi, subiectele zilei vor fi capacitate pe mitingul Sindicatului Soldaţilor Trecuţi în Rezervă, pe transferurile făcute de Steaua, pe genunchii operaţi ai Biancăi Drăguşanu… Aproape pe nimeni nu va interesa venimentul produs pe 24 ianuarie 1859, şi comemorat astăzi!

Ţine careva pariul?

McDonald’s, obligată să renunţe la meniurile tradiţionale?

Laptele şi mierea îşi fac loc în meniurile McDonald’s, acesta fiind primul pas făcut de către celebra companie americană pentru schimbarea meniurilor pline de calorii cu unele care asigură o alimentaţie mai sănătoasă. Conform Yourdailyjournal.com, schimbarea a început în urmă cu o săptămână, atunci când restaurantele McDonalds din Carolina de Nord (SUA) au schimbat meniurile Happy Meal cu o versiune mai sănătoasă pentru copii.
Până în prezent, meniurile includeau un burger sau o porţie de McNuggets, o porţie de cartofi prăjiţi şi un suc carbogazos. Oferta actuală, Happy Meal,  include un pahar de lapte sau suc natural de fructe, un măr, iar porţia de cartofi va fi cu 28 de grame mai mică. De asemenea, părinţii pot opta pentru încă un măr în loc de cartofii prăjiţi.
Schimbările decise de companie (???)  reduc caloriile şi grăsimile din Happy Meal cu 20%, dar  şi cantitatea de sare cu 15 procente. “E mai bun pentru copii”, susţine Judy Rusich, managerul magazinului unde au fost introduse primele meniuri mai sănătoase.
Chiar şi aşa, specialiştii atrag atenţia şi spun că noul meniu încă nu este suficient de sănătos pentru copii. “Burgerii şi McNuggets nu vor fi niciodată nişte produse sănătoase, dar măcar apreciem că McDonald’s înlocuieşte celelalte produse. Poate, în viitor, ar putea introduce un grătar de pui sau o salată”, spune dieteticianul Sarah Mammarella.
Mammarella accentuează că responsabilitatea aparţine părinţilor: “Copiii nu pot opri maşina la McDrive şi nu pot cere ce vor ei. E opţiunea părinţilor ce le dau de mâncare”. Schimbările începute de compania americană de fast food vin la capătul unei lupte dusă de către dieteticieni, medici şi mass-media, care are menirea de a încerca să determine cetăţeanul să renunţe să mai mănânce nesănătos, încercând astfel să reducă rata obezităţii morbide din rândul populaţiei.

Baden – Baden sau despre cum bat câmpii edilii din România

Baden Baden de Vâlcea

La începutul anului 2005, primarul oraşului staţiune Călimăneşti-Căciulata, Ilie Amuzan îmi declara că urbea pe care o păstoreşte va înflori mai ceva ca oraşele din povestirile pe care mi le citeau părinţii când eram mic. Avea şi argumente, nişte dosare cu proiecte – zicea el ca fiind aprobate, aşa că l-am crezut. Anii au trecut, proiectele au rămas tot aprobate, în acelaşi sertar probabil… Un singur lucrur s-a realizat: „Centrul de Convenţii şi Expoziţii Nord Oltenia”, investţie care a atras 11 milioane de euro din fondurile Uniunii Europene, dar a dus şi la înfiinţarea a câtorva zeci de locuri de muncă.  Public textul de mai jos pentru că, întâmplător, l-am descoperit prin arhiva personală şi mi-am amintit de Ilie Amuzan ca despre mincinosul care susţinea la TVR, cu puţin timp în urmă, că l-a propus şi făcut pe Leonard Dorin Doroftei cetăţean de onoare al localităţii în care Mircea cel Bătrân avea să ne lase cu secole în urmă o minunăţie de mănăstire. Iată cum se aberează gratuit în România:

Staţiune a la Baden-Baden pe Valea Oltului

• Ovidiu CIUTESCU

Ilie Amuzan

În urmă cu câteva luni Ilie Amuzan, primarul staţiunii Călimăneşti – Căciulata, anunţa neoficial că în viitorul apropiat oraşul pe care îl administrează va deveni o adevărată bijuterie arhitectonică. Visul edilului vâlcean se poate spune că din acest moment a devenit realitate.

• Centru de afaceri şi parcuri moderne

Ieri după amiază primăria Călimăneşti a intrat în posesia documentaţiei pentru obţinerea unui fond FARE în urma căruia circa 7.5 milioane de euro vor fi investite pentru modernizări care vor schimba radical faţa urbei. „În mod normal, după vizita făcută de directoarea Agenţiei de Dezvoltare Sud –Est Oltenia am priceput că pe 28 ianuarie, atunci când vom depune dosarul de finanţare, nu vor fi probleme pentru a primi OK-ul de demarare a lucrărilor. Înpreună cu Consiliul Judeţean am gândit două proiecte în urma cărora, în 2006, Călimăneştiul va deveni un paradis al turismului” – a explicat Ion Didoiu, secretarul primăriei Călimăneşti. Primul dintre proiecte se referă la construirea unui centru de afaceri în zona Seaca. Finalizarea sa ar duce la atragerea în acest loc a tuturor expoziţiilor din zonă, a întâlnirilor de afaceri etc. Apoi, dezvoltarea parcurilor de agrement dar şi a bazei sportive. La finalizarea lucrărilor călimăneştenii şi turiştii vor dispune de un teren de fotbal cu tribune acoperite, terenuri de tenis de câmp, baschet şi minifotbal. „Numai aceste reabilitări duc garantat la creşterea gradului de interes în zonă. Se ştie că sportivii care vin aici au mare nevoie de o astfel de bază dar şi turiştii tradiţionali precum şi sportivii care practica diverse discipline aici! ” – a completat oficialul vâlcean. De altfel, primarul Ilie Amuzan se afla ieri în discuţii avansate cu şefii Distrigaz pentru urgentarea lucrărilor de introducere a gazului metan în staţiune.

• Baden –Baden pentru soldaţii NATO

Punctul forte al Adminstraţiei Locale din Călimăneşti îl va constitui colaborarea care se va perfecta la sfârşitul acestei luni cu concernul austriac VAMED. „În urma discuţiilor purtate cu aceştia am convenit ca cel târziu până în 2007 să construiască, tot la Seaca, un centru de recuperare, asemănător cu cel din Baden-Baden. Se ştie că soldaţii din trupele NATO nu au voie să plece spre case decât după ce urmează un program obligatoriu de refacere la terminarea misiunilor în care sunt implicaţi. Ei urmează să facă acest lucru la Călimăneşti!” – susţine primarul Amuzan.

Pentru Primăria din staţiunea vâlceană ieri a fost un alt motiv de bucurie, conturile instituţiei fiind alimentate cu banii necesari pentru dezvoltarea departamentului Administraţiei Publice Locale. În cadrul acestui proiect de 20 mii de euro vor fi achiziţionate calculatoare de ultimă generaţie precum şi softuri specifice activităţii. De asemenea, primăria va avea un site propriu de prezentare pe internet.

Cotidianul regional Opinia Olteniei
12 ianuarie 2005

Controlorul RATB, un rahat în plus pe banii societăţii!

7.57 arăta ceasul în momentul în care, în această dimineaţă, am coborât din tramvaiul “1″ pentru a lua o legătură spre Casa Presei. Peste 4 minute eram urcat în autobuzul “131″. Chiar eram fericit că nu am să întârzâi la job…

La “Perla”, odată cu mine, au urcat şi 2 controlori ai RATB. Motiv în plus ca românul care apelează la serviciile transportului public să bifeze câte o călătorie de pe cardul electronic. Vorba unuia: “Ăştia miros aşa de urât precum o făceau miliţienii şi securiştii pe vremuri. Nu ai cum să nu-i observi, indiferent cum s-ar îmbrăca!” Ei doi, un el şi-o ea, au mers aşa, cai doi călători obişnuiţi, preţ de o staţie. Până la “I.L.Caragiale”. Acolo şi-au amintit motivul pentru care au urcat în “rată” şi s-au apucat de treabă. Ghinion: toată lumea era în regulă. Ba nu…excepţia o făcea un tip de circa 30 de ani, pirpiriu, cu ochelari, şi care citea impasibil o carte în engleză.
A fost adus la realitate de o uşoară bătaie pe umăr, urmată de cunoscuta interpelare: “Biletul la control!” S-a uitat buimac spre tipul roşcat, gras şi cu un fes de îi cădea pe jumătate de faţă. “I do not understand!” i-a răspuns pasagerul. Deloc descurajat, controlorul a mai formulat o cerere: “Ticket please!” I-a luat cartela omului şi a controlat valabilitatea acesteia. Apoi s-a întors şi i-a făcut semn să îl urmeze spre aparatul de marcat. I-a aratat cum se taxează o călătorie şi… în acel moment am avut o revelaţie: că ne-am civilizat aşa de mult încât îi explicăm turistului străin care e procedura cu rahatul de belet al RATB-ului, gestionat de acarii  păunului Oprescu. Da’ de unde civilizaţie? În secunda următoare, roşcatul nostru planturos a grăit: passport please! A primit ce a vrut şi apoi i-a tăiat chitanţa care atesta contravaloarea celor 50 de RON amendă. Era atât de fericit că a dat amenda încât nici nu a mai contat că turistul se uita la el precum curca în calendar, că ceilalţi pasageri le arătau obrazul sau că..putea măcar să gândească şi el: ce mama dracu putea face cu biletul cumpărat după ce urca în avion? Asta măcar, pentru a înţelege că omul ăla chiar nu îşi propusese să înşele statul lui peşte atunci când şi-a achiziţionat cartela de călătorie.
Scriu aceste rânduri pentru că mă gândesc că vreunul dintre măscăricii de la RATB vor citi aceste impresii ( că nu le pot zice altfel), că vor avea măcar o grăunţă de creier încât să ia măsuri cu rahaţii cu ochi, îmbrăcaţi în această dimineaţă cu haina ce purta nesimţita etichetă de CONTROLOR RATB. Fără a încerca o retorică, pun şi o întrebare: Dacă în locul acelui turist de afla un… tuciuriu pe unde scoteaţi cămaşa,  nemernicilor?

Protestul viermilor, inepţilor, inculţilor şi ciumpalacilor

 O parte dintre cei care, de o săptămână, merg în Piaţa Universităţii să protesteze o fac doar de amorul artei sau ca să mai vandalizeze vreun obiectiv sau să plătească poliţe jandarmilor ( după bătăliile pierdute pe stadioane!)

Cei mai mulţi, însă, au ieşit acolo, la KM 0, de FOAME. Şi tot de foame au rămas în acel loc şi după ce Raed Arafat a fost readus la Minister. Deunăzi, cică, au fost chemaţi la dialog. Unul, tot cică, social – îi zice PDL-ul. Acei mulţi au refuzat. Pentru că, susţin 28 de organizaţii neguvernamentale “Prim Vicepreședintele PDL, Teodor Baconschi, a invitat unele ONG-uri la consfătuire după ce, în prealabil, manifestanții din Piața Universității au fost jigniți incalificabil de liderii Partidului Democrat Liberal. Baconschi însuși i-a numit pe manifestanți o <<mahala ineptă și violentă>>. De altfel, a fost un întreg concurs de invective din partea PDL – senatorul Iulian Urban i-a numit pe protestatari <<viermi>> și mai apoi, un alt lider al PDL a spus: <<ce să faci, nu poți să-ți dai demisia pentru niște ciumpalaci>>!”
Semnatarii protestului, naivi – zic eu – lasă o uşă deschisă întâlnirii. Vor mai întâi ca „Guvernul și PDL-ul să își ceară scuze public pentru aceste jigniri aduse populației”. Nerealizând că, precum relocarea lui Arafat în funcţie, posibilele scuzele  venite din partea Guvernului nu s-ar produce decât pentru a mai bifa ceva: un alt praf aruncat în ochii “mahalalei”, pentru a-i determina să plece acasă din Piaţă!

Vă mai amintiţi de el?

Nu a jucat la Steaua şi nici la Dinamo. Nu a fost vreun industrias, latifundiar sau cămătar. Nici măcar nu s-a opintit în bordura de la Universitate pentru a striga: “Jos Băsescu”!

În schimb, a fost şi va rămâne poetul nepereche al unei naţii.  Despre Eminescu, critica reţine că ” a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română, supranumit şi <<luceafarul poeziei româneşti>>”.

În urmă cu 162, pe 15 ianuarie, la Botoşani, se năştea Mihai, al şaptelea copil al căminarului Gheorghe Eminovici (1812-1884) şi al Ralucăi. Peste ani, conştiinţa îl va reţine ca Luceafăr al poeziei româneşti, dar şi ca cel mai celebru amant al zvăpăiatei Veronica Micle.

Timpul a trecut. Steaua, Dinamo, şomajul, Piaţa Universităţii şi multe altele şi-au făcut loc în cotidianul mizer al existenţei noastre. De Eminescu îşi mai aminteşte careva?

Marşul curvelor

• Prostituatele din parcările turcilor au bone angajate acasă! • Prostituţie de la 15 ani • Turcii sunt ca dracu’, dar le place sexul normal • Poliţia a săltat prostituatele fără să le legitimeze!

• Ovidiu Ciutescu

Luni seară, Serviciul de Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei Vâlcea împreună cu mascaţii au organizat un scurt raid prin parcările de TIR aflate la graniţa cu judeţul Sibiu. Spectacolul a fost unul total, iar prada pe măsură. Aduse la Rm. Vâlcea pentru identificare şi pentru a le amenda, prostituatele au fost eliberate în jurul orei 4 dimineaţa. Pe stradă spectacolul a fost la el acasă. Grupul de „fetiţe” destul de nervoase că pierduseră o noapte de lucru mărşăluia şi gesticula spre marginea oraşului de parcă aveai senzaţia că te afli la un adevărat marş de protest al curvelor din judeţ.

ABUZURI. Prima parcare luată în colimator a fost cea de la Robeşti. În barul amenajat în acest loc, frecventat de tiriştii turci, circa 20 de fetiţe îşi făceau veacul aproape de miezul nopţii. În momentul în care au văzut girofarul maşinilor cu mascaţi, câteva dintre ele au rupt-o la fugă. S-au ascuns în păduricea de lângă parcare, dar şi pe sub maşinile staţionate în acel loc. Apoi, grupul de intervenţie s-a oprit în parcarea din Brezoi, oraş recunoscut pentru modul în care reuşeşte să alimenteze parcările cu curve, şi au mai săltat câteva păsări de noapte. Cu duba ticsită de fetiţe s-a mers la secţia din Rm. Vâlcea. Modul de operare al Poliţiei a lăsat însă de dorit. Dacă în TIR-uri nu s-au făcut investigaţii pe motiv că „legea nu ne permite decât cu mandat, iar lucrul acesta e valabil şi pentru cele care se află deja în camere cu şoferii!”, în schimb poliţiştii nu au mai ţinut cont de aceste aspecte atunci când a fost să le salte din localurile din parcări. Un exemplu elocvent s-a produs la Brezoi. Patru  fete, care stăteau la o masă cu cafele în faţă (nr. singure), au fost ridicate de mascaţi pur şi simplu pentru prezumţia de prostituţie. Reprezentanţii organelor de poliţie nici măcar nu s-au deranjat să le legitimeze pentru a afla cine sunt sau ce fac în acel loc!

CU SOŢ ÎN GERMANIA ŞI BONĂ ACASĂ. Poveştile curvelor sunt destul de siropoase. Unele sunt chiar originale şi, de multe ori, abia te abţii să nu te plesnească râsul. Georgiana Dăscăleţu are 18 ani, este din Iaşi şi, după spusele ei „şi-o trage la Robeşti de 3 ani!” A avut şi un peşte dar nu l-a mai vrut că „mi-o făcea cum şi când voia şi mă şi bătea!” A fugit de acasă pentru că „părinţii se îmbătau şi mă băteau”. Are un copil „făcut în parcare. Are 8 luni şi e corcitură româno-turcă!” A făcut 8 clase „dar nu le-am terminat. De muncit? Pentru ce să o fac? Stau aici şi o iau sus pentru 10 euro!” În trei ani de carieră a strâns cam 200 milioane amenzi, dar nu se consideră o campioană: „Sunt altele care au de dat cam 500 milioane, şi nu se mai plâng!” Silvia Samoilă are 23 de ani şi este din Sibiu. „De 2 ani îmi fac treaba noaptea la Robeşti sau la Brezoi. Până acum nu am dat decât două amenzi, că sunt cuminte. Eu fac naveta acasă!” Apoi întrerupe discuţia şi întreabă: „Dar mă daţi la ziar? Mă vede toată ţara?” După o perioadă continuă povestea vieţii. „Am terminat 4 clase, unde să mă angajez – la lopată? . Eu stau cu mama . Ea nu ştie ce fac. Am 10 fraţi, dar habar nu am pe unde sunt că părinţii sunt divorţaţi! Mama nu ştiu dacă s-a prostituat că nu am fost curioasă să o întreb şi nici ea nu mă întreabă. Prieten nu am vrut să-mi fac. Mă ajută cu ceva un prieten?” Unele dintre ele au şi principii. Petronela Carmen, care spune că e din Deva, este cea mai veche din parcare. Stă de 4 ani acolo şi are şi gazdă în Brezoi. „Şi acolo, acasă, sunt turci, dar nu o fac. Am şi eu prestigiul meu!” Povestea care i-a lăsat pe toţi cu gura căscată a avut-o o sibiancă, Codruţa Berghici. Destul de frumoasă şi curată, Codruta se aşază pe scaun şi ia o faţă dezarmantă. „Ce să îţi spun? Că nu vreau să te mint! Eu am 27 de ani. Mă prostituez doar de 7 luni. M-a enervat soţul. E plecat în Germania de 3 ani şi acum am aflat că se însoară acolo. Dar tot pe actele lui sunt! Am lucrat ca barman. Acum stau aici. O fac cu turcii ăştia, care sunt ca dracu’, dar măcar fac sex normal! Merg lunar la medic. Nu scot cine ştie ce, cam 30 euro pe noapte. Am grijă şi de copii. Le-am angajat o bonă care stă cu ei noaptea. Îi dau 150 mii pe noapte şi ştiu că am copiii îngrijiţi. Toţi ştiu că lucrez ca barman de noapte. Acum o să mă daţi la ziar şi mă va arăta lumea cu degetul!” Apoi părăseşte încăperea cu aerul unei persoane convinse că ziariştii sunt de vină pentru viaţa pe care a ales să o ducă!

Ovidiu Ciutescu

Opinia Olteniei / 03 iunie 2005